miercuri

câteodată


Câteodată noaptea mi se face dor,
pentru că îmi lipsește îngrozitor sufletul tău
și depărtările dintre noi îmi par născute din umbre.

Câteodată te visez în povești cu îngeri,
pentru că acolo sper să te găsesc pe tine
dar praful aripilor tale mi te ascunde.

Câteodată îmi spun că nu mai are rost,
trăiesc o nostalgie de toamnă târzie 

dar știu că mereu inimile noastre se vor întâlni
împleticindu-se ca doi străini pentru prima dată.


vineri

Dreams will keep us young

Probabil, singurătatea cea mai rea e aceea în care nu mai ai nimic de apărat.
Sau nu te mai interesează să aperi ceva. Şi am, tot mai des, sentimentul că nu mai fac parte din lumea reală.
Sau că punţile dintre mine si realitatea au devenit foarte şubrede. Mă dovedesc, se pare fidel defectelor mele! 
Numai că altădată aveam scuza imaturităţii. Pe deasupra, puteam găsi în cărţi un refugiu ideal.
Eu sunt exact pe dos. Mă copleşesc amintirile iar la viitor prefer să nu mă gândesc.

După părerea mea, acest maestru al cuvintelor, parcă comunică cu sufletul meu iar astfel trăirile si sentimentele mele sunt puse pe hârtie, de acest îmblânzitor al literelor, acest înger al scrisului sublim într-un od atât de simplu şi frumos.
...dar simpla coincidenţă a vieţii a făcut să fiu născută pe aceeaşi dată cu acest om minunat!
Visez şi continui să mă minunez., oricât de clişeic ar suna!



luni

You gave up the fight


"Tu alergi şi le spui: „speranţă”.
Politicoşi, ei se opresc şi te întreabă
încă o dată: „Cât costă?”
Iar tu nu ştii ce valoare are speranţa. Şi taci."
 
 

miercuri

nevermore neverless

"Trăiesc în numele păsărilor, dar mai ales în numele zborului.
Cred că am aripi, dar ele  nu se văd.
Totul pentru zbor.

Totul, 
pentru a rezema ceea ce se află de ceea ce va fi.
Întind o mână, care-n loc de degete are cinci mâini,
care-n loc de degete au cinci mâini, care
în loc de degete au cinci mâini.

Totul pentru a îmbrățișa, amănunțit,
totul,
pentru a pipăi nenăscutele priveliști și a le zgâria 
până la sânge cu o prezență."


A șaptea elegie de Nichita Stănescu

 

vineri

Never let me go

"Iar noi rămânem singuri
şi oh! atât de liberi trăgând
după noi o şaretă facută dintr-un material
atât de uşor, să-i zicem, speranţă."

luni

Poem de iarna

Ţi-aş spune ceva,
despre noi,
despre zăpada de-afară,
despre dragostea mea.
Ţi-aş spune ceva,
orice,
numai să nu crească iarba tăcerii între noi.
Ţi-aş spune ceva,
ce-ai ştiut,
sau ce ştiu,
dar a-nceput să crească iarba tăcerii între noi
şi s-au rătăcit sunetele din cuvîntul tîrziu.

Octavian Paler

miercuri

i've lost myself

am decis să scriu câteva rânduri pentru toate dimineţile
în care sufletul meu era gol,
pentru vieţile noastre absente îngrămădite într-o valiză,
pentru toate momentele trăite undeva între depărtari si obsesii,
pentru răspunsurile găsite într-o oarecare toamnă,
dar mai ales pentru timpul pierdut printre poveşti din copilărie,
şi pentru ecoul fericii care ne-a învăţat cum e să-ţi pierzi viaţa şi
să trăieşti de unul singur bine mersi cu visele şi aripile puse deoparte.