duminică

Ultima zi

Şi poate că de mâine mă voi îndrăgosti
tot mai mult de momentele simple din viaţă, precum 
ceaşca de cafea pe care tot timpul o las pe masă.
Sau cartea care nu reuşesc să o citesc,
ori zâmbetele de dimineaţă oferite
prietenilor din simplă obişnuinţă.
Şi sentimentul de singurătate cand intri
în casă şi singurul lucru la care visezi
e să te îmbrăţişeze cineva.
Ori sticla de vin de azi noapte care 
încă zace pe podea.
Sau plimbarea cu bicicleta, pe care o tot amân
şi puterea de a scrie un poem mai frumos.

Şi-mi pare atât de rău că nu-mi găsesc cuvintele,
dar iată nişte simple idei, nişte propoziţii nefericite.

luni

Poze drăguţe

Pentru că fratele meu este pasionat de fotografie, pentru că are doar 16 ani, pentru că tocmai şi-a făcut primul blog şi pentru că îl iubeesc aş vrea să pun aici câteva dintre fotografiile drăguţe, interesante pe care le-a făcut în ultimul timp... Dacă doriţi să vedeţi mai multe poze puteţi arunca o privire pe blogul lui:

Acestea sunt câteva poze pe care le-am furat de la el din calculator, nefiind puse pe blog încă. Oups!




 
Şi ultima poză, cu el. Enjoy!

Contemplare

Înainte sa ne naştem trăiam ca nişte îngeri
surâzand oamenilor de pe stradă,
făcusem rost de pălării şi nişte aripii
rugându-ne să nu ne recunoască 
mamele noastre şi să ne nască în
umbra marilor melancolii.
Şi iată cearcănele mele, scriu cu 
disperare despre aşteptare şi dor.

Cum ar fi dacă înlauntrul sufletelor noastre 
ar atinge cerul în fiecare seara am pluti
printre stele.
Să-mi scrii chiar dacă nu iţi mai răspund
chiar dacă plouă afară, eu voi fi tot aici
cu o cană de ceai într-o mană şi scrisoarea
pe masă.

miercuri

Pentru nostalgia amintirilor

Vom cumpăra oraşul acesta, spuneai tu
şi vom construi suflete perfecte
inimi îmbălsămate gata, pline de iubire.
Ceasornicele le vom opri pentru totdeauna 
într-o oarecare vară
şi vom auzi la nesfârşit râsetele copiilor fericiţi.
Aveam timp să ne bucurăm de tăcerile dintre noi 
şi ascultam cu atenţie cum insomniile se înfăşurau
Iubirea ne bântuia la fiecare colţ de stradă,
mereu fugeam de ea şi ne ascundeam 
să nu ne lăsăm intimidaţi de nostalgia lucrurilor, îti şopteam.
Îmi amintesc perfect acea zi, credeam că m-am regăsit 
deplin, când defapt fumul de ţigară si necunoscutul trupurilor 
noastre se-adâncea tot mai mult în mine.

poem scris pentru un prieten, p.v