Arunca-mi sufletul

Ma vad la marginea prapastiei

asteptandu-te.

Sunt prea slaba sa imi arunc sufletul

in haul negru

Desi as vrea sa scap de el,

nu pot.

Imbracata intr-o aroma de rasarit aprins

c-un zambet fals pe buze si-o cafea,

ascult cum ingerii ar vrea sa ma-mbratiseze.

Desi am gustat fericirea din tine,

sufletul meu murdar de iubire

tot nefericit si amarat a ramas.

Crezi ca ai putea sa ma lasi inca o data

sa iti gust

fiecare strop de fericire ce zace in tine?

Photo belongs to Irina

Un acoperis si doi ingeri

 A apus soarele pe umarul tau stang

cu gandul la noi, 

si zilele simple de la mare

unde am descoperit drumul spre nori,

pavat cu iubire si mangaieri sublime.

Lasa-ti mainile si buzele la mine in hol

iar zambetul inveleste-l intr-o esarfa turcoaz

Dar inainte, pune-ti dorintele la uscat,

caci fericirea nu-i decat un acord perfect de vioara.

Imi danseaza degetele si trupul imi este adapost

pentru ingeri.

In fiecare dimineata mi-l ofer

intr-o elegie pictata, undeva sus

pe un acoperis deasupra lumii, asteptand

nerabdatori strivirea iubirii in palme.

"Uneori ploua a dragoste"

"Dezlegând misterele nopţilor petrecute în tăcere
să ne acordăm inimile într-un preludiu pentru pian"- M.P.

Peste toate zilele cu ploaie si noroi

se asterne o tacere

ca o rochie neagra

Peste toti ingerii cu aripi de hartie

insuficient de fericiti

se apleaca o durere a iubirii noastre.

Nimeni nu vede in noi

iubirea aceasta dominata inca de o copilarie nedezfacuta.

Imi simt primavara pe umeri gata sa isi deschida sufletul

peste lunile astea.

Iara mi-a fost dor de tine.

A de la amurg

 

  Alunita mea strivita de saruturi, 

adulmecata seara de nasul tau fin

Un punct pe clavicula ca un tatuaj minuscul

 pe o piele creola, ninsa in arome de

vanilie si fericire.

 

Mon Café Noir

Mi-ai stors si ultima picatura de fericire

ce umplea paharul acesta de amaraciune.

 Asculta, sunete inaripate se perinda prin noi,

sarutul nostru mi s-a uscat pe buze,

ca un cod de bare lipit de haine.

Inspre seara, un gramofon ne vindeca

mainile de tristetile astea urbane.

Ne-am mutat la ultimul etaj,

sa fim cat mai aproape de ingeri, de cer

iar noi sa fim primii atinsi de picaturile de ploaie.

Dimineata ma deschizi cu un mi minor

si-o cafea amara, pe balconul nostru

construit din coastele tale

si-un refren cantat de edith piaf.

A scrie cu piciorul

Cum se iubesc oare ingerii,

m-ai intrebat.

Dezveliti de aripi,

desenati in alb,

langa un gramofon vechi

intr-un apus pe pamant

intr-o gaura de cer

trupuri inaltandu-se de pe mormant.

Se astern ca niste zei cu aripi perfecte

in palma ta stanga si incet te descos de griji.

Omoplatii tai se deschid noaptea,

iar mainile mele vor sa iti (cu)prinda

intregul trup sfasiat si despuiat.

Pleopele tale visau iubirea de-odinioara

intr-o camera prea alba

mi-ai tatuat cuvantul fericire.